POMPIERII TIMIȘOARA – ROMÂNIA

prevenire, cursuri, știri, pregătire, protecţíe civilă, situații de urgență

Istoric Pompieri

A.Istoric pompieri (informații, galerie foto și vidio)

Muzeul Pompierilor

http://www.igsu.ro/activitati_muzeu.html

B.Tradiții

B1.Tradiții

B2.Dotare, echipament

3.Embleme, fanioane, steaguri

B.Istorie pompieri

Istoric pompieri (informații, galerie foto și vidio)

Monumentul Pompierilor Eroi București

Monumentul Eroilor Pompieri   Monumentul Eroilor Pompieri din București este realizat din bronz de sculptorul Wladimir Hegel (între anii 1899-1901) și a fost dezvelit la 13 septembrie 1901 pe Dealul Spirii, în fața Arsenalului Armatei, fiind închinat eroilor pompieri care au ripostat trupelor otomane venite să înăbușe Revoluția de la 1848. La ceremonia de inaugurare au participat și 17 eroi care se mai aflau în viață. Lucrarea a fost plătită prin subscripție deschisă, gestionată de o comisie, al cărei președinte a fost Eugeniu Carada.   Pe latura din față a monumentului este fixată o placă de bronz cu inscripția: “Luptătorilor de la 13 septembrie 1848, poporul român recunoscător, MDCCCL (1900)”. Pe latura opusă este fixată o altă placă de bronz, pe care scrie: “În aducerea aminte a luptei susținută în acest loc de pompierii Bucureștilor, comandați de către căpitanul Zăgănescu, și de Batalionul II din Reg. 2 linie sub comanda col. Radu Golescu contra unei divizii de armată turcească comandată de Kerim Pașa”.

Citat:Hotărârea de a se ridica un monument dedicat pompierilor aparţine unui comitet de iniţiativă constituit în anul 1898 cu ocazia aniversării a cinci decenii de la revoluţia din 1848. În data de 11 iunie 1898, în Bucureşti, pe Dealul Spirii s-a pus piatra de temelie a Monumentului Pompierilor – un pios omagiu adus celor care la 13 septembrie 1848 au luptat pentru apărarea ideilor sfinte de libertate ale poporului român. Monumentul este creaţia talentatului sculptor Vladimir Hegel fiind realizat prin contribuţie publică şi s-a inaugurat la 16 septembrie 1901 în cadrul unei mari adunări populare, la care au fost prezenţi şi 9 luptători de la 1848. La baza monumentului este un postament hexagonal din piatră compus dintr-un piedestal cu o înălţime de 5m, în formă de trunchi de piramidă cu un brâu spre partea interioară şi un ornament arhitectural ce sugerează în partea superioară un capitel. Compoziţia statuară are o înălţime de 2,50 m şi reprezintă Zeiţa Victoriei care sprijină cu mâna dreaptă trupul unui militar căzut în luptă, iar în mâna stângă ţine o trâmbiţă. Pe latura din faţă a monumentului se află o placă din bronz cu inscripţia: ”Luptătorilor de la 13 septembrie 1848 poporul român recunoscător”. Pe aceeaşi placă sunt realizate o cască de pompier, o compoziţie heraldică şi un vulture cu aripile întinse. Pe latura din spatele monumentului se află o placă de bronz pe care este scris: ”În aducerea aminte a luptei susţinute în acel loc de pompierii Bucureştilor…). Monumentul în întregul lui constituie o operă de artă cu o puternică forţă emoţională, o realizare artistică valoroasă. Referitor la statuie aş reţine faptul că pare vie, indiferent din unghiul din care ar fi privită, metalul căpătând viaţă pe cele două chipuri – al zeiţei şi al militarului căzut în luptă”. Îndrăgit de urmaşii Căpitanului PAVEL ZĂGĂNESCU, de locuitorii Bucureştilor precum şi de călătorii aflaţi în trecere prin capitala ţării, monumentul simbol al vitejiei ostăşeşti, devenea în fiecare an la ZIUA POMPIERILOR, un adevărat loc de pelerinaj de pioasă aducere aminte şi de recunoştinţă. Numeroasele jerbe şi coroane de flori depuse la statuie, exprimau şi exprimă sentimentele profunde ale celor în viaţă, faţă de gestul sublim al acelora care şi-au dăruit viaţa pe altarul libertăţii poporului român. La începutul deceniului nouă al secolului XX (în anii ’80), cu ocazia lucrărilor de construcţie în centrul civic al capitalei, monumentul a fost scos de la locul lui. Frumoasa statuie a fost salvată de la distrugere(aproape de sub şenilele buldozerelor) de către un grup de iubitori de artă, şi uitată efectiv într-o curte… Toate intervenţiile făcute de pompieri pentru găsirea unui nou amplasament, s-au soldat cu eşecuri. Se părea că acest monument nu mai avea loc în Bucureşti. În anul 1990, monumentul a fost reamplasat în locul său de astăzi, pe Calea 13 septembrie din Bucureşti, lângă clădirea Parlamentului României, în mijlocul unui complex arhitectonic modern. Monumentul trăieşte o nouă tinereţe odată cu noua dezvelire făcută cu ocazia zilei de 13 septembrie 1990, perpetuându-se astfel tradiţia depunerii la poalele statuii a florilor recunoştinţei faţă de eroii pompieri căzuţi la datorie în anul 1848 şi nu numai. În situaţiile grele, şi din păcate nu au fost puţine, precum cutremurele, inundaţiile, exploziile, incendiile de mari proporţii şi în alte situaţii de urgenţă, pompierii militari sau civili, au fost şi sunt repere inconfundabile ale spiritului patriotic şi umanist, al angajării civice, şi aşa ca şi înaintaşii lor nu au fost şi nu sunt animaţi de ideea obţinerii unor avantaje materiale sau a altor privilegii. Profesionalismul şi curajul pompierilor militari români au fost dovedite nu numai prin activităţile desfăşurate în ţară ci şi prin participarea, alături de alţi specialişti din alte ţări, în diverse acţiuni comune, dar mai ales la o acţiune cu largi implicaţii internaţionale – stingerea sondelor incendiate din Kuweit. Din păcate a lipsit şi lipseşte o reclamă eficientă a profesiei de pompieri, fără de care chiar şi performanţele deosebite se estompează în banal cotidian. Nobleţea misiunii profund umane cu care sunt investiţi pompierii a fost pusă în evidenţă în timpul nenumăratelor intervenţii, cu ocazia cărora au fost salvate mii de vieţi omeneşti, bunuri materiale şi spirituale de inestimabilă valoare, cu asumarea conştientă a riscului, chiar cu preţul jertfei supreme. Prin rememorarea unor fapte de arme, de curaj, vitejie şi eroism care pot să ofere generaţiilor tinere repere de urmat, ne îndeplinim o datorie de primă importanţă faţă de ceea ce reprezintă tradiţie pentru pompierii României. În fundaţia Monumentului Eroilor Pompieri s-a pus un document din textul căruia citez: ”…Fie ca jertfa eroilor pompieri să amintească veşnic bucureştenilor, tuturor românilor, datoria sacră de a apăra glia strămoşească, suveranitatea şi independenţa naţională”.

Col® Sorescu Marin

SURSA :http://www.gorjeanul.ro

[Imagine: statuia_eroilor_pompieri.jpg]

[Imagine: 6762753.jpg] [Imagine: dealul_spirii_monument_inchinat_eroilor_pompieri.jpg] [Imagine: monumentul_eroilor_pompieri.jpg]

Muzeul Pompierilor

http://www.igsu.ro/activitati_muzeu.html

SFÂNTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ

PATRONUL SPIRITUAL AL POMPIERILOR ROMÂNI-

Dacă la 13 septembrie, în fiecare an, pompierii români aniversează rememorarea  Bătăliei din Dealul Spirii, când pompierii din Bucureşti comandaţi de bravul căpitan Pavel Zăgănescu a înfruntat armata otomană venită să înăbuşe aspiraţiile legitime ale revoluţionarilor români, la 15 septembrie pompierii cinstesc pe cel pe care l-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor – Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş.

Cine a fost Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi de ce pompierii şi l-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor? Iată o întrebare pe care cu ajutorul lui Dumnezeu o vom afla pentru ca ziua de 15 septembrie să o putem înţelege şi cinsti cum se cuvine.

Cursul vieţii sale începe cu anul 1568 fiind de origine „vlahă” din sudul Dunării (Serbia de astăzi). A rămas orfan de tată şi a fost crescut de mama sa până  la vârsta de 12 ani când a fost trimis la Ohrida pentru învăţătură.

Făcea parte dintr-o familie numeroasă şi foarte credincioasă. Încă din fragedă tinereţe îşi îndreaptă paşii către un mare loc de trăire duhovnicească şi anume mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos (Peninsula Calcidică – Grecia). El se va călugări în această mănăstire şi astfel tânărul Iocob, cum se chema în mirenie (laic), ia în călugărie tot un nume de rezonanţă biblică, pe acela de Iosif, arătându-se, potrivit semnificaţiei lui, un bun slujitor al Bisericii şi al vieţii celor încredinţaţi spre păstorie.

În mănăstirile de la sfântul Munte Athos îndeplineşte diferite ascultări şi răspunderi cu o înaltă conştiinţă, fapt ce-l impune întregii obşti, ca şi celor ce intrau în legătură cu el. De la mănăstirea Pantocrator este chemat de către Patriarhul ecumenic de la Constantinopol (Istanbul) să păstorească pe românii şi sârbii din Banat.

Pentru a înţelege momentul şi locul când Sfântul Ierarh Iosif cel Nou vine în Banat precizăm că acest pământ românesc după 1552 cade sub stăpânire otomană, fiind transformat într-un paşalâc turcesc, cu sediul la Timişoara, în 1557 marele vizir Mohamed Socolli reînfiinţează Patriarhia sârbă de la Ipek, punându-l ca patriarh pe fratele său Macarie. Noua patriarhie avea sub jurisdicţie, pe lângă ortodocşii din întreaga Serbie, ocupată de turci şi Banatul de vest, unde s-a înfiinţat o episcopie numită uneori în izvoarele vremii şi „mitropolie”.

La data de 20 iulie 1650 în cetatea Timişoarei (fosta episcopie paleocreştină Tibiscum) a fost înscăunat ca episcop Sfântul Ierarh Iosif cel Nou având vârsta patriarhală de 82 ani. El va păstori pe românii din Banat şi Timişoara timp de trei ani (1650-1653) şi în această perioadă scurtă pune totul în rânduială prin înnoirea vieţii duhovniceşti şi prin înţeleaptă chivernisire a treburilor bisericeşti. Autoritatea sa este foarte mare, mai ales că din timpul vieţii sale a fost considerat sfânt şi făcător de minuni, în toamna anului 1653 cetatea Timişoarei este supusă unui lung jaf şi distrugeri din partea turcilor care nu au fost mulţumiţi până nu au dat foc oraşului. Bătrânul episcop nu a fugit ca un fricos, ci a stat ca un viteaz, biruind puterea focului prin rugăciune, căci Dumnezeu a trimis ploaie năprasnică şi astfel întinderea focului s-a oprit. Toţi credincioşii Timişoarei s-au bucurat şi au recunoscut că episcopul lor a fost ascultat de Dumnezeu, căci focul a fost stins prin rugăciunile fierbinţi ale bătrânului ierarh. Şi turcii s-au înspăimântat când au văzut că pe cerul senin norii s-au adunat şi ca Sfântul Ilie pe muntele Cârmei, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou a dat ploaie pe pământ.

În al 85-lea an de viaţă şi trei ani de arhierie, bătrânul ierarh Iosif se va retrage smerit la mănăstirea Partoş, comuna Banloc, jud.Timiş, la sud-vest de Timişoara, unde şi-a continuat viaţa monahală pe care a iubit-o din fragedă tinereţe iar la 1656 va muri.

Atât legendele cât şi tradiţia spun că în momentul morţii sale, clopotele bisericii au bătut singure, vestind lumii trecerea la cele sfinte a unuia din cei mai mari ierarhi români.

El a rămas în amintirea credincioşilor bănăţeni ca sfânt făcător de minuni şi a fost trecut în rândul sfinţilor prin hotărârea sinodală din 28 februarie 1950. Canonizarea lui solemnă s-a făcut la 6-8 octombrie 1956, în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, unde i s-au aşezat până astăzi moaştele făcătoare de minuni.

Pompierii militari şi civili şi-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou tocmai datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în luptă cu puterea focului. Cine citeşte cu atenţie acatistul acestui mare sfânt şi cunoaşte viaţa pompierilor constată multe asemănări. Căci Sfântul Ierarh Iosif cel Nou a fost un călugăr smerit iar pompierii au această virtute; sfântul ierarh nu a fost un fricos şi nu s-a temut nici de turci şi nici de foc, ca dovadă nici pompierii nu s-au temut de turci în 13 septembrie 1848 în Dealul Spirii şi nu se tem de foc, dându-şi de foarte multe ori chiar şi viaţa.

Se cere în ziua de 15 septembrie o cinstire deosebită pentru Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi mai ales pentru pompieri, care mereu sunt prezenţi şi ne apără de „tot răul, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de pericolul războiului şi de toate necazurile şi nevoile noastre”.

B1.Tradiți

3..Emblemă pompierii români

“While everyone else is running out of a burning building, firefighters are going in. They have a strong sense of commitment to their fellow man and are willing to risk their lives in order to save someone else’s. They put others needs above their own. They understand that courage is not the absence of fear but rather its the knowledge that there is something more important than fear.”

Logo pompieri

“În timp ce toată lumea se îndepărtează de o clădire în flăcări, pompierii intră în interiorul clădirii. Ei au un puternic sentiment al angajamentului faţă de semeni şi voinţa de a-şi risca propria viaţă pentru salvarea altor vieţi. Ei pun nevoile altora mai presus de nevoile proprii. Ei înţeleg curajul ca fiind nu absenţa fricii, ci mai degrabă conştiinţa faptului că există ceva mai important decât frica.”

(Ambrose Redmoon)
b.Crucea Malteză

Crucea Malteză

Atunci când un grup de cavaleri cruciaţi curajoşi, cunoscut sub numele de Cavalerii Sfântului Ioan (sau Cavalerii Ioaniţi), s-au luptat cu sarazinii pentru cucerirea Ţării Sfinte, au întâlnit o nouă armă necunoscută până atunci războinicilor europeni. Era un dispozitiv de război simplu, dar oribil, care ucidea în chinuri groaznice pe cavalerii care luptau sub Semnul Crucii. Această armă a sarazinilor era FOCUL.

În timp ce cruciaţii se căţărau pe zidurile oraşului, au fost loviţi cu recipiente din sticlă care conţineau nafta (amestec lichid extrem de inflamabil). După ce cavalerii au fost împroşcaţi cu lichidul inflamabil, sarazinii au aruncat o torţă aprinsă în mijlocul lor. Sute de cavaleri au fost arşi de vii, iar alţii şi-au riscat viaţa pentru a salva pe fraţii lor de arme de la această moarte dureroasă şi îngrozitoare.

Astfel, aceşti oameni au devenit primii pompieri, dintr-o lungă listă de oameni curajoşi. Eforturile lor eroice au fost recunoscute de către ceilalţi cruciaţi, care le-au acordat fiecăruia dintre cavalerii supravieţuitori câte un însemn de onoare – o cruce similară cu cea care reprezintă simbolul pompierilor de azi. Deoarece Cavalerii Sf. Ioan au trăit timp de aproape patru secole pe o mică insulă din Marea Mediterană numit Malta, crucea a ajuns să fie cunoscută sub numele de Crucea Malteză.

Crucea Malteză este un simbol pentru protecţie. Aceasta înseamnă că pompierii care poartă această cruce sunt dispuşi să îşi dea viaţa pentru ceilalţi, la fel cum cruciaţii şi-au sacrificat vieţile pentru semenii lor în vechime. Crucea Malteza este un însemn de onoare pentru pompieri, semnificând curajul şi sacrificiul acestora.

3.Embleme pompieri

Paza contra incendiilor București – R.P.R.

[Imagine: IMG_0464.jpg]

Insignă Brigada de Pompieri a Capitalei București

[Imagine: IMG_04601_174x300.jpg]

Medalii ,medalioane , insigne , plachete …Pompierii Romani

“ FOISORUL DE FOC” – 1976 – Expo Pompierfila II – Bucuresti
[Imagine: 37568493_1_big.jpg]
1983 – Aniversarea a 135 ani de la Batalia din Dealul Spirii Placheta aniversarii a 135 de ani de la glorioasele fapte de arme din 13 septembrie 1848, când pompierii comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu s-au opus ocupării Capitalei de către armata otomană. [Imagine: 37568493_1_big.jpg] 1985 – Aniversarea a 150 ani de la infiintarea Unitatilor de Pompieri din Romania [Imagine: 37568493_1_big.jpg] 1988 – Aniversarea a 140 ani de la Batalia din Dealul Spirii Medalia aniversarii a 140 de ani de la glorioasele fapte de arme din 13 septembrie 1848. [Imagine: 37568493_1_big.jpg] Placheta  1978 – Aniversarea a 130 ani de la Batalia din Dealul Spirii [Imagine: img0343.jpg]
„13 SEPTEMBRIE ZIUA POMPIERILOR” – 1982 – Expo Pompierfila – Bucuresti [Imagine: 37568493_1_big.jpg] 1979 – Centenarul infiintarii Formatiei Civile de Pompieri din Zabrani [Imagine: 37568493_1_big.jpg]
1988 – Centenarul infiintarii Formatiei Civile de Pompieri din Radna [Imagine: 37568493_1_big.jpg]
[Imagine: 37568493_1_big.jpg]
2005 – Aniversarea a 170 ani de la infiintarea Inspectoratului pentru Situatii de Urgență Iași
[Imagine: 37568493_1_big.jpg]
[Imagine: 98851887_1_big.jpg]
[Imagine: 37568493_1_big.jpg]
B1.Tradiții pompieri

Emblema pompierii români -I.G.S.U..

2 comments on “Istoric Pompieri

  1. pompieriitm
    5 Februarie 2012
  2. pompieriitm
    5 Februarie 2012

    Verificare proba 3

Mulțumesc pentru vizită, lăsați un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Information

This entry was posted on 5 Februarie 2012 by in Istoric, Sport și cultură.
%d blogeri au apreciat asta: